Sunt ca o copie a pamintului
sterilizat de luminozitatea banalului soare
care a umbrit si a orbit
nasterea stelei mele
si-atunci cind imi intind ambele miini
sa cer o intensitate mai ampla
a culorii luciului meu
el pleaca suparat si-nsingerat, de parca l-as goni
si tot mai des i-o cer
in scurta limitare a abisului de timp
pe cind el imi demonstreaza ingimfat
ca originalul meu are mai multa valoare
si-atunci astept in starea de urgenta
atit de gratioasa si de calma
pina cind cineva va trece visator cu ochii umezi
si din coincidenta isi va aduce aminte de mine
si-si va desface aripile-ntunecate
cu scopul de a ma opri in drum
oferindu-mi mina care, sub dezamagirea ochilor,
va parea o frunza hibernind, in plina vara.


in acea clipa o minune ciudata
imi va respinge putina mea singuratate
si-mi va compune o alta fresca, pe care o vom picta impreuna
o copie miscatoare, mult mai alba si mai pura
apoi totul va avea sens logic si net
imi voi da seama ca in tot acest timp
eram eu originalul copiei mele.
era destinul meu sa ma nasc luna