La Galbenus
Imi plac locurile aglomerate. Imi place Galbenus, nu atit mincarea, cit atmosfera. Imi place ca, in cazul in care toate mesele au cel putin o persoana care sta asezata, noi venitii trezesc in ei omenia si amabilitatea cind vine vorba sa ceara locul liber.
La fel si pentru cei ce stau asezati.
In timpul cit mincam, desi nu aveam mult de mincat, dar mai mult scriam, am reusit sa fiu gazda pentru 2 persoane, in intervale de timp diferite.
—-
Privesc peste 2 mese pe diagonala si observ un tinar suparat cu telefonul in mina, statea in aceeasi pozitie de cind venisem, si va sta asa mult timp, desi cea pe care o astepta venise de ceva timp. Se cearta. Eh, dragostea asta….
—-
Revenim la chiriasii mei. Primului i-am dat acord cu capul. Celei de a 2-a persoane, o doamna, in jur de 40 de ani, involuntar am spus “Sigur doamna”, incercind sa fiu cit mai politicos, dar am denotat, mi se pare, lipsa de respect, presupun ca era intonatia.
Cinta “Chica Bomb”. Imi place Galbenus, trebuie sa vin mai des pe aici, ascult totusi cintecul pina la sfirsit inainte sa plec. Pacat, nicio fata cunoscuta, am tot maturat publicul cu ochii, niciun succes. Imi plac locurile aglomerate, dar oricum te simti singuratic.

One response to "La Galbenus"
Hey, dak o sa fii prin Kiev sa intri la “Пузата хата”…e ceva de gen’ Galbenus numai de sute de ori mai superb:)))